Cliseu

"Un strain este un prieten pe care nu l-am cunoscut inca". Adevarat sau nu?

Astept pareri.

Eu cred ca sansele sunt 50%-50%.

Cunoaste-te pe tine insuti

Din "Cunoaste-te pe Tine Insuti sau Despre Virtute"- Sf. Nectarie:

"Cunoasterea de sine este indatorirea primordiala a omului; el este dator, inainte de toate, sa se cunoasca pe sine. Lipsit de cunoasterea de sine, gandurile lui se afla in ratacire, fiind prizonier al feluritelor patimi, stapanit de aprige pofte, preocupat de multe si zadarnice lucruri, cu o viata nelinistita, dezordonata si plina de griji, gresind in toate; se poticneste pe calea vietii, clatinandu-se la fiece pas, se impiedica, cade si este strivit. Se adapa cu bautura tristetii si a amaraciunii, isi umple inima de durere, ducand o viata cu neputinta de indurat."

"Cel ce se cunoaste pe sine isi cunoaste indatoririle fata de sine, fata de aproapele si fata de Dumnezeu si intelege ca evlavia, dreptatea, adevarul si cunoasterea trebuie sa fie pentru el singurele bunuri dragi si de ravnit."

Copilaria cu visele ei

Ce vise aveam cand eram copii? Ce amintiri ne leaga de copilarie?

Iata cateva raspunsuri personale la aceste intrebari:

1. De fiecare data cand se intorcea mama de la serviciu, veneam repede la usa si ma uitam in geanta ei sa vad daca este ceva si pentru mine.

2. Intotdeauna ma bucuram daca o gaseam pe mama acasa cand veneam de la scoala. Vroiam sa nu mai plece la serviciu.

3. Imi doream sa devin "om mare" cat mai repede, ca sa nu mai am teme de facut cand ma intorc acasa de la scoala.

4. Eram cea mai fericita cand ne vizita Tataia. Il intrebam din prima zi cat va sta la noi, ca sa stiu cum imi "dozez" fericirea pe parcursul timpului si sa nu ma ia prin surprindere vestea ca va pleca repede.

5. Imi placeau la nebunie intamplarile pe care Tataia ni le povestea despre al doilea razboi mondial, el fiind veteran de razboi. Il rugam mereu sa ne mai spuna povesti din razboi(chiar daca stiam ca nu mai erau altele), dar parca Tataia ne surprindea mereu cu mereu alte povesti si asa adormeam.

6. A manca pe prispa bunicilor paine facuta de Mamaia in test, cu branza si rosie, era un adevarat festin. Nu va ganditi ca mancam in farfurie...nu; intr-o mana aveam painea cu branza, iar in cealalta mana tineam rosia coapta. Ritualul continua cu chinuirea unei pisici(alba cu pete negre) pe care o trageam mereu de coada. In continuare, eu trag pisicile de coada.

7. Odata, Tataia ma purta in spatele lui. Era noapte, chiar spre dimineata. Mi-a aratat stelele de pe cer, Carul mare, Carul mic, Punguta cu doi bani si Luceafarul.Ma intreb acum de unde oare am mostenit pasiunea mea pentru astronomie :))

8. Mergeam des pe vai si dealuri cu parintii la iarba verde. Intr-o zi s-a pus vremea rea, vant destul de puternic si cativa picuri de ploaie. Deschid mica mea umbrela si realizez ca ma desprind cativa centimetri de sol. A fost prima mea decolare fara aparat de zbor :))

9. Fiecare copil e intrebat ce-si doreste sa ajunga atunci cand va fi mare. Eu imi doream sa devin astronaut, sa pot zbura cu o racheta, sa ajung pe o stea si sa privesc de la distanta pamantul si restul planetelor.

Unii spun ca-si doresc sa fie din nou copii. Eu mi-as dori doar sa retraiesc aceste intamplari si sa fiu din nou inconjurata de tataia si mamaia.

Voi ce dorinte aveati cand erati copii?

p.s. Imi aduc aminte si acum urmele de cenusa care imi ramaneau pe maini de la painea facuta in test.Imi este dor de acea paine.

Dumnezeu este bun (I)

Dumnezeu este unul singur. Dumnezeu a creat planetele, stelele, toate galaxiile din acest univers si din alte universuri.

Dumnezeu a creat si omul, fiinta mult iubita, atat de iubita incat a trimis pe pamant pe Fiul sau care s-a jertifit pentru noi, pentru a ne acorda o noua sansa.

Am gasit astazi un citat care mi-a placut...."sa-i multumim lui Dumnezeu pentru clipa in care ne trezim".

Ce frumos....dar, ce facem noi apoi cu urmatoarele clipe pe care le traim? Cum interactionam cu ceilalti? Ce construim in aceasta lume? Cat de mult ne iubim pe noi insine? Cata iubire oferim celorlalti?

Stiu ca un singur cuvant bun spus conteaza mai mult decat orice pentru cineva aflat in nevoi, mai mult decat orice folos material.

Haideti ca fiecare din noi sa faca un mic exercitiu si pentru o zi sa se bucure de tot ce il inconjoara (de copacii goi, de brazi, de cerul innorat, de cerul senin, de iarna, de soare, de mare, de munte, de tot), sa fie mai bun cu el, sa fie mai bun cu cei din jurul lui si sa faca un act de caritate simbolic (de exemplu: sa daruiasca o portocala unui vecin care este in varsta si lipsit de puteri, sa rasfoiasca o carte intr-un magazin si apoi sa lase o bancnota in ea pentru ca cel care o va cumpara candva sa o gaseasca, sa mearga la un orfelinat sau camin de batrani si sa vorbeasca cu copiii, cu batranii, sa citeasca impreuna cu ei, etc.) Cum va vei simti apoi dupa aceasta zi?

Sa-i multumim lui Dumnezeu pentru aceasta viata, cu bune, cu rele si sa facem cu ea incepand de astazi, mai mult decat ce am reusit pana acum, rugandu-ne lui Dumnezeu sa ne dea intelepciune si ganduri bune minunate, muncind si iubind.

Vise...

Visez la un cer senin, la o lume mai buna, la o liniste deplina a naturii si a vietii.